Nu dispera

Nu dispera in ceasul de-ncercare...
Doar graul e ales spre-a fi cernut,
Tu n-ai sa pieri ca frunza dusa-n zare
Ca esti suflare Sfanta si nu lut.

Priveste norul martorilor mare,
E drumul lung dar e batatorit
Racneste leul fioros de tare
Dar aminteste-ti ca-i inlantuit

Nu vezi tu peste valul de-ncercare
Cununa biruintei stralucind
E scris ca cine rabda pana moare
Acela fi-va numai mantuit

In seceta-ncercarii tu asculta
Cum clipoceste apa de izvor
De n-ar fi incercari,de n-ar fi lupta
N-ar fi cununa pentru-nvingatori...

OO,nu dori,in ceasul de-ncercare
Chiar veac de t-i se pare...
Nu dori sa mori......te-asteapta rasplatirea viitoare
Cununa vietii cea de-nvingator

AMIN

E minunat sa fi cu Domnul

E minunat să fii cu Domnul
Cuvântul sfânt să îl asculţi
Când îţi vorbeşti El în duhul
Şi-n ocrotirea Lui te simţi.

Ce dulce-i Doamne părtăşia
În inimă de-o primeşti
Că eşti un lucrător în via
Aceluia ce îi slujeşti.

E mare bucurie-n suflet
Când cauţi fraţii în dureri
Cu ei te poţi lega în cuget
Pe trumuri nu simţi amăgiri.

Ce dragoste se simte-n casa
În care fii Tăi se întâlnesc
Fi-vom cu toţii-n cer la masa
Întinsă de Tatăl nost' ceresc.

Aproape-i Ava,clipa întâlnirii
Cu Acela care ne-a răscumpărat
Ca să cinstim cupa iubirii
Cu sfântul nostru Împărat.


Amin

La umbra aripilor Tale

La umbra aripilor Tale,
M-ascund si plang, inalt o ruga,
Sunt des lovit si plin de jale,
Ma incovoi sub reci rafale,
Cáci multe rele ma subjuga.

La umbra aripilor Tale,
Alerg mereu, cáci Doamne Sfinte,
Doar Tu imi poti gasi o cale
Sa ma ridic, sa ies din vale,
Ma-cred in sfintele-Ti cuvinte!

Ma rog in zori si-n noaptea-adanca
Si tot ce fac, fac prin credinta,
Tu-mi pui picioarele pe Stanca,
De-s pe-naltimi sau jos in lunca,
Imi ocrotesti a mea fiinta.

Oriunde-as fi, Tu esti cu mine
Si-mi luminezi a mea carare,
M-ai scos din multele rovine,
Ce mi-au adus candva rusine,
Cuvantul Tau mi-e consolare!

La umbra aripilor Tale,
M-ascund si-acum cand lacrimarea,
Imi pune sub picioare dale
Sa pot sa urc si-n osanale,
Te preamaresc, mi-ai dat salvarea!

La umbra aripilor sfinte,
Eu am gasit dragostea care,
O poate-avea doar un Parinte
Pentru copilul Sau, Preasfinte,
Esti tot ce imi doresc sub soare!

Da, Doamne Tata-n prosternare,
Te chem si-acum si-n orice clipa,
Tu-mi esti eterna alinare,
De trec prin vai de intristare,
Tu ma ridici pe-a Ta aripa!

Către Tine, Doamne

Către Tine, Doamne îmi îndrept azi gândul,
Și în vers de taină am țesut o rugă,
Am s-o-nalț spre ceruri când adie vântul
Și în cânt de îngeri la Tine să ajungă.

Către Tine, Doamne îmi înalț privirea,
Și privesc spre munți, spre tainice splendori
Când voi fi în cer, avea-voi amintirea
De foșnetul din frunze și aromele de flori.

Către Tine, Doamne, numai către Tine
Vreau s-alerg zdrobită în fiecare zi,
Să mă frâng în versuri și neștiute rime
Că timp de-o veșnicie pe Tin te voi iubi.

Adierea Duhului

A trecut în susur peste mine
Adierea Duhului cel Sfânt,
Sufletu-mi gemea-n suspine
Sub povara zilelor înfrânt.

El m-a întărit cu-a Sa putere
Să păşesc pe cale înainte,
Şi-atingându-mă prin adiere
Ca o flacără, era fierbinte.

El în minte mi-a adus lumină
Şi-ntunericul l-a spulberat,
Şi pe calea-I sfântă şi divină
Paşii vieţii, mi i-a îndreptat.

Roade, ce au arătat lucrarea
Sunt, dragostea şi bucuria,
Pacea, şi-ndelung răbdarea,
Bunătatea şi credincioşia.

Facerea de bine şi blândeţea,
Şi-nfrânarea poftelor fireşti,
Sunt jaloane puse în justeţea
Vieţii sfinte şi duhovniceşti.

Prin puterea-I cea înnoitoare
Adierea Duhului cel Sfânt,
Ma va modela-n a Sa lucrare
În oglinda sfântului Cuvânt

Dumnezeu, El mă iubește

Dumnezeu, El mă iubește
Pe mine mare mă crește
Mi-a dat viață, sănătate
În jurul meu, am de toate.

Mi-a dat părinți iubitori
De Cuvânt împlinitori
Ei îmi spun despre Hristos
Și cum să trăiesc frumos.

Mergem toți la casa Lui
Și-i dăm slavă Domnului
Prin poezie și cântare
Îi slujim cu mic, cu mare.

Mulțumesc lui Dumnezeu
Căci e Creatorul meu,
El mă ține sănătos
Pe El îl urmez voios.

Prin poezie și cântare
Sunt activ în adunare
Chiar de mic eu îi slujesc
Pentru cer mă pregătesc.
Amin

Ghetsimani

Dacă vreodată ai pornit ,
Prin praful miilor de ani,
Să cauţi în duhul zdrobit,
Un Miel ce-a fost cândva jertfit,
Va fi un ceas când negreşit,
Vei trece şi prin Ghtsimani.

Vei întâlni mulţi peregrini,
Veniţi cu dorul de-a vedea,
Priveliştea unei grădini,
Acei îmbătrâniţi măslini,
Bujori înmirsmaţi şi crini,
Şi-o piatră ce ascunde-n ea,

Istoria de ne-uitat,
A Lui Isus ce plânge,
Pe piatra rece-ngenunchiat,
Atât de greu împovărat,
În cât sudoarea-I s-a schimbat,
În picături de sânge.

Spre Tatăl Sfânt din Cer, striga,
În chinuri ca de moarte,
Rugându-L dacă s-ar putea,
Paharul greu al depărta,
Căci vina mea şi vina ta,
Era prea greu s-o poarte.

Măslinii, martori de temut,
Depun azi mărturia.
Căci sunt acei ce au văzut,
Cum Iuda doar cu un sărut,
Ca un străin necunoscut,
Vându-se pe Mesia.

Sărmane om seteos de bani,
Scăldat în suferinţă,
De peste două mi de ani,
Un drum pavat cu bolovani,
Te duce până-n Ghetsimani,
Ca să găseşti credinţă.