Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela care pâinea lui nicicând nu şi-o-mparte ca s-aline foamea unui mai flămând. Doamne, cât de orb e-acela ce se uită numa-n jos şi nu vede-n veci lumina mântuirii lui Hristos. Doamne, cât de surd e-acela lângă care-atâta har cântă, cheamă şi suspină şi se roagă în zadar. Doamne, cât de rob e-acela care-i lacom şi-i zgârcit care-şi poate-nchide mâna dinspre semenul lipsit. Doamne, ce-ngheţat e-acela care n-are-n sânul lui nici o rază de iubire spre durerea nimănui. Doamne, ce pierdut e-acela ce se vrea necredincios căci râzând calcă-n picioare harul său de la Hristos. Traian D

Fa-ti timp!

In trecerea grabita prin lume,catre veci, Fa-ti timp,macar o clipa,sa vezi pe unde treci! Fa-ti timp,sa vezi durerea si lacrima arzand, Fa-ti timp,sa poti,cu mila,sa le alini,trecand. Fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis, Fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis, Fa-ti timp sa vezi padurea,s-asculti lang-un izvor, Fa-ti timp s-auzi ce spune o floare,un cocor. Fa-ti timp s-astepti din urma cand mergi cu slabanogi, Fa-ti timp pe-un munte,seara,stand singur sa te rogi, Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani, Fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini. Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti,voios, Fa-ti timp sa fii si-al case in slujba lui Cristos, Fa-ti timp sa gusti frumsetea din tot ce e curat, Fa-ti timp,caci esti de taine si lumi inconjurat. Fa-ti timp de rugaciune,de post si meditari, Fa-ti timp de cercetarea de frati si de-adunari, Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic din toate cate-un pic, Fa-ti timp,caci viata trece si cand nu faci nimic. Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai, Fa-ti timp,caci toate-acestea au pentru tine-un grai, Fa-ti timp s-asculti la toate,din toate sa inveti, Fa-ti timp sa dai vietii si mortii tale pret. Fa-ti timp acum,ca-n urma zadarnic ai sa plangi; Comoara risipita a vietii,n-o mai strangi. Traian D

Oare stii?

Soarele străluceşte cu cea mai intensă putere a sa, totul este scăldat în razele binefăcătoare, ce încălzesc tot ce apare în cale. Cerul este senin, primitor, îl priveşti şi simţi calmul cu care natura este învăluită. Dar brusc, totul se schimbă…De nicăieri apar nori negri, un vânt puternic se dezlănţuie şi mătură totul în calea sa. Se descarcă norii şi stropi mari şi deşi încep să cadă. Ce s-a întâmplat?

Ai simţit vreodată cum sufletul tău îşi schimbă brusc starea? Pacea cu care eşti învăluit se preschimbă deodată într-o furtună de nelinişte, durere, amărăciune, simţi cum ţi se rupe inima şi din ea ies şiroaie de lacrimi, un ropot ce nu-l poţi opri… Simţi cum viaţa capătă brusc alt sens, altă culoare, un gri apăsător, şi te întrebi: „De ce? Ce s-a întâmplat?” Fără să primeşti vreun răspuns, decât un vânt care îţi aduce în cale gânduri şi gânduri.Si totusi eu te mai intreb, de ce? ...tu stii cum e sa simti iubirea si dragostea divina , oare stii?.