Nu te ieftini de dragul "dragostei"!

Simţi că eşti îndrăgostit şi că inima îţi ia foc.Nu mai ai răbdare să-ţi vezi iubirea şi numeri secundele până când vă veţi întâlni.Oh,i-ai cumpărat chiar şi un mic cadou în semn că te-ai gândit la el/ea.Cu paşii repezi şi tremurând de emoţie te îndrepţi înspre locul întâlnirii.Inima îţi bate de stă să-ţi sară din piept în momentul în care ţi-ai zărit dragostea.Îi zâmbeşti,dar zâmbetul nu îţi este întors.Ce se întâmplă?

Bang!Te-a părăsit.Cum se poate aşa ceva?Ai făcut tot ce era bine,ba chiar ai apelat la sfatul "psihologilor" din reviste şi totuşi ceva nu a mers."Am crezut că nu te vinzi aşa ieftin.",îţi spune el/ea,"Dar se pare că m-am înşelat.".Rămâi cu privirea fixată în dreptul inimii lui/ei,sperând că ea îţi va spune ceva,dar e tăcută.Chiar nu are ce să-ţi spună fiindcă niciodată nu a simţit ceva.Simţi cum totul în jurul tău se prăbuşeşte,iar sufletul tău se stinge.Ai investit atâta timp şi ai iubit cu o dragoste sinceră şi nu poţi înţelege ce nu a mers.Ai crezut că dacă vei avea un iubit sau o iubită vei fi mai fericit/ă şi nu va trebui să ai statutul de Singur/ă.

Din păcate,şi cu regret o spun,aşa se întâmplă în jurul nostru.Luptăm pentru o relaţie doar de teama de a nu ne găsi Sărbătorile sau Ziua Îndrăgostiţilor singuri şi trişti.Căci pentru noi a fi singur înseamnă a fi trist şi părăsit,nedorit şi ciudat.Ajungem să ne ieftinim de dragul unei iubiri ce piere şi cel mai rău este că ajungem să avem inima frână,care nu se va vindeca cu aspirină aşa cum afirmă unii.Ne implicăm 100% în ceva ce nu ne face decât rău şi care ne fură bucăţele mici din inima noastră.Într-o zi ne vom trezi că vrem să ne întemeiem o familie,dar ne vom trezi că nu avem ce să-i oferim.Preţioasa noastră dragoste a fost aruncată în stânga şi în dreapta cu speranţa că undeva va prinde rod şi că se va năştea ceva frumos şi care va ţine o viaţă întreaga.Dragostea adevaărată se sacrifică şi suferă pentru ceva mai scump.Nu se vinde ieftin asemeni unei perechi de ciorapi şi nu se aruncă ici-colo fără să ştie că asta o va costa viaţa.Dragostea adevărată crede şi aşteaptă.Rabdă şi suferă.Totul.Dar nu uita,dragostea adevărată nu se vinde ieftin şi nu piere niciodată!

Oamenii te vor răni.În cine poţi să te încrezi?

Cine este încrederea ta în zilele de astăzi?Oamenii te vor răni,tu îi vei răni pe ei,dar cine este acela care nu te dezamăgeşte nicicând?În cine te poţi încrede astăzi?În Dumnezeu!
Vezi tu,noi ne punem uneori încrederea în oameni.Îi spunem cuiva pe care îl considerăm prieten toate secretele şi problemele pe care le avem,iar mai târziu ne trezim că ştie toată lumea secretele tale.Te întrebi cum s-a ajuns aici.Eşi disperat şi plângi,în tăcerea nopţii nimeni nu-ţi răspunde,iar apoi îţi aminteşti.Cel pe care îl credeai prieten te-a trădat.Inima ta este rănită şi nu mai ai încredere în nimeni.Îi crezi pe toţi oamenii mincinoşi şi te simţi singur şi părăsit.Fiecare dintre noi ne putem regăsi printre aceste rânduri fiindcă la un moment al vieţii noastre am trecut pe aici.Ne jurăm că nu vom mai permite niciodată să ni se întâmple aşa ceva,dar ne trezim din nou acolo...dezamăgiţi de oameni.Părăsiţi de prieteni şi singuri.

Nu eşti singur în această problemă.Dumnezeu este mereu cu tine,doar că uneori nu prea Îl vezi.De multe ori uităm de El şi Îl întristăm,dar mai apoi când ne vedem trântiţi la pământ şi vedem cum toţi oamenii trec pe lângă noi nepăsători,fiecare văzându-şi de treaba lui,la cine apelăm atunci?Doar la Dumnezeu,fiindcă ştim că El nu ne lasă nicicând şi ne iubeşte cu acea dragoste necondiţionată care ne întinde mâna şi ne ridică.Nu ştiu de câte ori ai fost tu dezamăgit de oameni şi de câte ori ţi-ai pus încredera în ei,ai crezut că secretul va rămâne secret,dar aş vrea să-ţi spun ceva.Nu te mai încrede în om şi nu spune oricărui "prieten" secretele tale,mai bine spune-le cuiva care-i pasă de tine.Părinţii tăi,spre exemplu.Poate îi consideri "nişte oameni cu care nu se poate vorbi",dar ai încercat vreodată să le vorbeşti din toată inima?Ei te iubesc şi te-au crescut cu mult drag,nu îi lăsa pe dinafară.


Dar cine ştie,poate nu le poţi spune tot ceea ce-ţi apasă sufletul,dar mai bine spune-le lor în loc să le spui aşa-zişilor tăi prieteni.Cel puţin,ei nu te vor bârfi şi nu se vor bucura de nenorocirea ta.Alege oamenii cărora te destăinueşti cu înţelepciune şi nu spune orişicui,orice.Dar nu uita,lui Dumnezeu îi poţi spune orice şi oricând.El nu se satură nicicând de tine şi nu îţi va spune niciodată:"Nu am timp de tine,vino mai târziu!".El este chiar acum acolo lângă tine şi te aşteaptă să-I vorbeşti.Omul nu-ţi poate rezolva problemele,dar Dumnezeu poate,şi chiar nespus mai mult.De ce te-ai încrede în om dacă Îl ai pe Regele Universului?Sau ştie omul mai bine să-ţi dea un sfat decât Acela care a pictat stelele de pe cer şi care te cunoaşte chiar mai bine decât te cunoşti tu?Când ai vreo problemă,vino la El.Când vrei să-i spui cuiva un secret,spune-I Lui.Nimeni nu te va înţelege mai bine decât...Însuşi Dumnezeu,Tatăl tău :)

Ajută-mă să fiu unealta păcii tale

O DOAMNE

Ajută-mă să fiu unealta păcii tale,
Ca să iubesc, acolo unde domneşte ura,
Ca să iert, acolo unde dăinuie jignirea,
Ca să unesc, acolo unde este ceartă,
Ca să spun adevărul, acolo unde domneşte eroarea,
Ca să aduc credinţă, acolo unde apasă îndoiala,
Ca să aduc speranţă, acolo unde chinuieste disperarea,
Ca să aduc lumina ta, acolo unde cârmuieşte întunericul,
Ca să aduc bucurie, acolo unde se răspândeşte mizeria,

O DOAMNE

Ajută-mă să mă străduiesc ca
Nu eu să fiu mângâiat, ci să mângâi,
Nu eu să fiu înţeles, ci să înţeleg,
Nu eu să fiu iubit, ci să iubesc.

Findcă acela care dă, va primi,
Acela care se uită pe sine, va găsi,
Acela care iartă, va fi iertat,
Şi acela care astfel moare, va învia la viaţa veşnică.

AMIN.

Ascultarea voii Tale

Mă aşez în genunchi şi aştept să-mi vorbeşti, Domnul meu.
Te pot auzi în liniştea din lăuntrul meu când furtunile vieţii par de neliniştit. Cu Tine am învăţat să las tăcerea să vorbească; nu credeam că Te pot înţelege astfel. Dar Tu eşti surprinzător în formă – lucrezi după bunul plac, atât de diferit! Nu Te încadrezi în forme şi tipare. Eşti unic în tot ceea ce faci.
Uneori îmi vorbeşti prin împrejurări. Ĩn zgomotul trudei zilnice învăţ să deosebesc glasul Tău. Ĩn închisorile vieţii, clădite din ziduri şi porţi de fier, aleg să Te ascult… Şi atunci când plec urechea la vocea Ta, ascultarea voii Tale dărâmă pereţii închisorii inimii mele.
Deseori Te văd în natura care mă înconjoară; îmi lipesc privirea de flori iar gingăşia lor şi frumuseţea culorilor îmi vorbesc despre Tine. Şipotul izvoarelor îmi spune şi el despre Tine. Măreţia munţilor încă vorbesc de atotputernicia Ta.
Alteori îmi vorbeşti prin oameni. Sfatul înţelept, aprecierea, mustrarea aş vrea să le pot accepta ca de la Tine.
Tu vorbeşti fiinţei mele prin Cuvântul Tău, Biblia. Citindu-l şi urmându-l zi de zi, el luminează cărarea mea prin desişurile vieţii precum o candelă de folos aprinsă în noapte.
Te aud, Domnul meu şi Te văd în orice moment al vieţii. Tu îmi porţi paşii pe căi nebănuite, chiar şi atunci când mă cred părăsită şi neajutorată. Ĩmi îndrepţi fiinţa, gândul şi visul spre cerul Tău pentru a-mi petrece veşnicia cu Tine. Vorbeşte-mi, Doamne, căci Te ascult!