sâmbătă, 4 septembrie 2010
cum esti vazut de lume.....?
Astazi mi-as fi dorit sa vorbesc cu cineva ..dar nu a fost asa...desi dorinta era mare... vazand ca nu e ceea ce eu crede-am nu am insistat...Si atunci L-am chemat pe Prietenul, ce-l mai bun al meu.... doar El ma intelege mai bine ca oricine doar El stie ce gandesc si numai El ma ascuta cu atentie...mi-e dor de tine si nu mi-e rusine sa spun si voi spune in contiunuare indifernet de ce spune lumea ... Te iubesc ce-l mai mult pe lumea asta....
vineri, 3 septembrie 2010
nu astepta...
De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
joi, 2 septembrie 2010
...alt sens
Soarele străluceşte cu cea mai intensă putere a sa, totul este scăldat în razele binefăcătoare, ce încălzesc tot ce apare în cale. Cerul este senin, primitor, îl priveşti şi simţi calmul cu care natura este învăluită. Dar brusc, totul se schimbă…De nicăieri apar nori negri, un vânt puternic se dezlănţuie şi mătură totul în calea sa. Se descarcă norii şi stropi mari şi deşi încep să cadă. Ce s-a întâmplat?
Ai simţit vreodată cum sufletul tău îşi schimbă brusc starea? Pacea cu care eşti învăluit se preschimbă deodată într-o furtună de nelinişte, durere, amărăciune, simţi cum ţi se rupe inima şi din ea ies şiroaie de lacrimi, un ropot ce nu-l poţi opri… Simţi cum viaţa capătă brusc alt sens, altă culoare, un gri apăsător, şi te întrebi: „De ce? Ce s-a întâmplat?” Fără săprimeşti vreun răspuns, decât un vânt care îţi aduce în cale gânduri şi gânduri.
miercuri, 1 septembrie 2010
...daca nu risti
Razand,
Risti sa pari nebun
Plangand,
Risti sa pari sentimental
Intinzand o mana cuiva,
Risti sa te implici
Aratandu-ti sentimentele,
Risti sa te arati pe tine insuti
Vorbind in fata multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau
Traind,
Risti sa mori
Sperand,
Risti sa disperi
Incercand macar,
Risti sa dai gres
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci NIMIC !
Risti sa pari nebun
Plangand,
Risti sa pari sentimental
Intinzand o mana cuiva,
Risti sa te implici
Aratandu-ti sentimentele,
Risti sa te arati pe tine insuti
Vorbind in fata multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau
Traind,
Risti sa mori
Sperand,
Risti sa disperi
Incercand macar,
Risti sa dai gres
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci NIMIC !
tot ce dai si lasi in urma
Necuvintele ti se lipesc de suflet si refuza sa iasa. Iti scrijelesc povesti pe zidurile ascunse in tine dar nu vad lumina soarelui...
Necuvintele...copii curiosi zburdand printre misterele vietii de-abia descoperite, copiii mandri din noi si malitiosi cu realitatile celorlalati, tineri frumosi si revoltati impotriva unei vieti cu un sens de dat, adulti coltosi sau blanzi, uituci sau uitati voit, batrani cu intelepciunea in priviri...
Necuvintele rasuna in tine precum pasii tai umezi si lipiciosi in diminetile proaspete de primavara, sunt razele care iti mangaie obrazul cand ai inca lipita perna de fata si visurile in coltul privirii, canta precum privighetorile care te invioreaza sau vuiesc sarat valuri inspumate, mancand incet, incet din tarmul inimii tale...
Sunt jocul mut al apei de ploaie pe geamul in spatele caruia ti-ai ascuns privirea inlacrimata, gustul fragilor de padure, iarba sau padurea fosnind libere in bataia vantului, cartea al carui cuvant l-ai simtit scris pe inima ta, luna adunata intr-un colt de cer magic...
Necuvintele sunt cele care rad sau plang ascuns atunci cand amintirile te impung din buzunarul mintii, madeleines dulci-amare...
Necuvintele sunt gustul vinului alaturi de un prieten...la un pahar...de vorba, rasul lui molipsitor care se lipeste de tine si iti mangaie auzul, sunt ajutorul pe care l-ai primit atunci cand nu te asteptai, prezenta aceluia caruia nu trebuie nici macar sa ii intinzi mana...
Necuvintele isi zdrobesc tamplele de inima ta flamanda cand privesti pentru ultima data in ochii unei persoane dragi, sunt zbuciumul disperat al luptei din ziua care tocmai a trecut sau neputinta care ti-a lasat urme de pacura in casa sufletului...
Ele nu inteleg sensul lui "niciodata", ploua picuri blanzi si izbavitori precum mainile calde ale mamei tale si te invaluie atunci cand vrei sa iti aduci aminte de...tine...
Necuvintele...obosesc si tac odata cu tine cand ti se indoaie genunchii si te sprijini sa iti tragi sufletul dar nu se transforma in "nu mai pot"... Ele stiu ca exista doar "nu mai vreau"...
Necuvintele canta in tine ce ai fost, ce esti si ce vei fi, suma a toate ce traiesti, a tot ce dai si lasi in urma si se transforma in icoana in inimile dragilor si aripile tale spre Dumnezeu.
Necuvintele...copii curiosi zburdand printre misterele vietii de-abia descoperite, copiii mandri din noi si malitiosi cu realitatile celorlalati, tineri frumosi si revoltati impotriva unei vieti cu un sens de dat, adulti coltosi sau blanzi, uituci sau uitati voit, batrani cu intelepciunea in priviri...
Necuvintele rasuna in tine precum pasii tai umezi si lipiciosi in diminetile proaspete de primavara, sunt razele care iti mangaie obrazul cand ai inca lipita perna de fata si visurile in coltul privirii, canta precum privighetorile care te invioreaza sau vuiesc sarat valuri inspumate, mancand incet, incet din tarmul inimii tale...
Sunt jocul mut al apei de ploaie pe geamul in spatele caruia ti-ai ascuns privirea inlacrimata, gustul fragilor de padure, iarba sau padurea fosnind libere in bataia vantului, cartea al carui cuvant l-ai simtit scris pe inima ta, luna adunata intr-un colt de cer magic...
Necuvintele sunt cele care rad sau plang ascuns atunci cand amintirile te impung din buzunarul mintii, madeleines dulci-amare...
Necuvintele sunt gustul vinului alaturi de un prieten...la un pahar...de vorba, rasul lui molipsitor care se lipeste de tine si iti mangaie auzul, sunt ajutorul pe care l-ai primit atunci cand nu te asteptai, prezenta aceluia caruia nu trebuie nici macar sa ii intinzi mana...
Necuvintele isi zdrobesc tamplele de inima ta flamanda cand privesti pentru ultima data in ochii unei persoane dragi, sunt zbuciumul disperat al luptei din ziua care tocmai a trecut sau neputinta care ti-a lasat urme de pacura in casa sufletului...
Ele nu inteleg sensul lui "niciodata", ploua picuri blanzi si izbavitori precum mainile calde ale mamei tale si te invaluie atunci cand vrei sa iti aduci aminte de...tine...
Necuvintele...obosesc si tac odata cu tine cand ti se indoaie genunchii si te sprijini sa iti tragi sufletul dar nu se transforma in "nu mai pot"... Ele stiu ca exista doar "nu mai vreau"...
Necuvintele canta in tine ce ai fost, ce esti si ce vei fi, suma a toate ce traiesti, a tot ce dai si lasi in urma si se transforma in icoana in inimile dragilor si aripile tale spre Dumnezeu.
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele...Amin
lumina sa ti conduca pasii
Lasa Lumina sa-ti conduca pasii, lasa Iubirea sa-ti conduca inima, lasa Dragostea sa-ti conduca viata, Lasa-L pe Dumnezeu sa le conduca pe toate!Unii oameni se plang pentru ca gasesc spini intre trandafiri, pe cand altii il slavesc pe Dumnezeu pentru ca a pus trandafiri intre spini.Margaritarele care alcatuiesc Cununa Imparateasca a Domnului Isus Hristos se nasc in scoica suferintelor. Cu cat durerea e mai mare,cu atat stralucirea e mai desavarsita!Doamne da-mi intelepciune ca sa pot intelege ca nici o persoana si nici un lucru nu ma poate satisface mai mult decat Prezenta Ta.
Cel mai inalt si nobil caracter este dragoste,ceea ce este in putul inimii va iesi prin galeata gurii.a, cel ce o are dobandeste viata vesnica.nu te ruga sa ai o viata usoara, roaga-te sa fi puternic.nu te ruga pentru sarcini pe masura puterilor tale, roaga-te pentru puteri pe masura sarcinilor. Pentru ca atunci nu ceea ce vei reusi sa faci va fi o minune, ci tu vei fi o minune.Ai grija de tine si nu vei mai avea timp sa judeci pe altii.Tu trebuie sa fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.Daca tu crezi că poţi ocoli greutăţile, te înşeli. Fii sigur că, dacă s-ar fi putut, Însuşi Iisus Hristos ne-ar fi mântuit, ocolind crucea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)