sâmbătă, 4 septembrie 2010
cum esti vazut de lume.....?
vineri, 3 septembrie 2010
nu astepta...
joi, 2 septembrie 2010
...alt sens
Soarele străluceşte cu cea mai intensă putere a sa, totul este scăldat în razele binefăcătoare, ce încălzesc tot ce apare în cale. Cerul este senin, primitor, îl priveşti şi simţi calmul cu care natura este învăluită. Dar brusc, totul se schimbă…De nicăieri apar nori negri, un vânt puternic se dezlănţuie şi mătură totul în calea sa. Se descarcă norii şi stropi mari şi deşi încep să cadă. Ce s-a întâmplat?
Ai simţit vreodată cum sufletul tău îşi schimbă brusc starea? Pacea cu care eşti învăluit se preschimbă deodată într-o furtună de nelinişte, durere, amărăciune, simţi cum ţi se rupe inima şi din ea ies şiroaie de lacrimi, un ropot ce nu-l poţi opri… Simţi cum viaţa capătă brusc alt sens, altă culoare, un gri apăsător, şi te întrebi: „De ce? Ce s-a întâmplat?” Fără săprimeşti vreun răspuns, decât un vânt care îţi aduce în cale gânduri şi gânduri.
miercuri, 1 septembrie 2010
...daca nu risti
Risti sa pari nebun
Plangand,
Risti sa pari sentimental
Intinzand o mana cuiva,
Risti sa te implici
Aratandu-ti sentimentele,
Risti sa te arati pe tine insuti
Vorbind in fata multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau
Traind,
Risti sa mori
Sperand,
Risti sa disperi
Incercand macar,
Risti sa dai gres
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci NIMIC !
tot ce dai si lasi in urma
Necuvintele...copii curiosi zburdand printre misterele vietii de-abia descoperite, copiii mandri din noi si malitiosi cu realitatile celorlalati, tineri frumosi si revoltati impotriva unei vieti cu un sens de dat, adulti coltosi sau blanzi, uituci sau uitati voit, batrani cu intelepciunea in priviri...
Necuvintele rasuna in tine precum pasii tai umezi si lipiciosi in diminetile proaspete de primavara, sunt razele care iti mangaie obrazul cand ai inca lipita perna de fata si visurile in coltul privirii, canta precum privighetorile care te invioreaza sau vuiesc sarat valuri inspumate, mancand incet, incet din tarmul inimii tale...
Sunt jocul mut al apei de ploaie pe geamul in spatele caruia ti-ai ascuns privirea inlacrimata, gustul fragilor de padure, iarba sau padurea fosnind libere in bataia vantului, cartea al carui cuvant l-ai simtit scris pe inima ta, luna adunata intr-un colt de cer magic...
Necuvintele sunt cele care rad sau plang ascuns atunci cand amintirile te impung din buzunarul mintii, madeleines dulci-amare...
Necuvintele sunt gustul vinului alaturi de un prieten...la un pahar...de vorba, rasul lui molipsitor care se lipeste de tine si iti mangaie auzul, sunt ajutorul pe care l-ai primit atunci cand nu te asteptai, prezenta aceluia caruia nu trebuie nici macar sa ii intinzi mana...
Necuvintele isi zdrobesc tamplele de inima ta flamanda cand privesti pentru ultima data in ochii unei persoane dragi, sunt zbuciumul disperat al luptei din ziua care tocmai a trecut sau neputinta care ti-a lasat urme de pacura in casa sufletului...
Ele nu inteleg sensul lui "niciodata", ploua picuri blanzi si izbavitori precum mainile calde ale mamei tale si te invaluie atunci cand vrei sa iti aduci aminte de...tine...
Necuvintele...obosesc si tac odata cu tine cand ti se indoaie genunchii si te sprijini sa iti tragi sufletul dar nu se transforma in "nu mai pot"... Ele stiu ca exista doar "nu mai vreau"...
Necuvintele canta in tine ce ai fost, ce esti si ce vei fi, suma a toate ce traiesti, a tot ce dai si lasi in urma si se transforma in icoana in inimile dragilor si aripile tale spre Dumnezeu.
lumina sa ti conduca pasii
sâmbătă, 3 iulie 2010
luni, 28 iunie 2010
duminică, 27 iunie 2010
Sufletul meu cântă, căci Tu mi-ai făcut mult bine!
Aşa mă simt acum, Doamne, acoperită de Tine! La umbra aripilor Tale, nimic nu mă poate atinge! În Înţelepciunea Ta mi-am găsit pacea sufletului. Mi-ai pus tină neagră pe ochi şi ai îndepărtat întunericul de la mine. Tu îmi conduci pasul pe căi nebănuite de mine, dar umblarea îmi este voioasă şi inima îmi cântă, căci Tu mă duci la locuri de odihnă.
Mi-am purtat sacul de jale, dar a venit vremea bucuriei!
Mi-ai şters lacrima şi îmi înveţi chipul să zâmbească din nou. Ochii mei văd iar Necuprinsul Cerului căci mă porţi pe Înălţimi. Pacea care întrece orice pricepere se odihneşte peste fiinţa mea.
“Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. Credincioşia răsare din pământ şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor. Domnul ne va da şi fericirea şi pământul nostru îşi va da roadele. Dreptatea va merge şi înaintea Lui şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui.”-Ps.85:10-13.
În tot ce ai facut, în tot ce faci…Eşti Tu! E dragostea Ta pentru noi! Nu pentru cât suntem noi de buni, ci datorită Dreptăţii Tale!
Iubirea Ta face ca Bunătatea, Credincioşia, Dreptatea şi Pacea să mă prindă într-o horă a Biruinţei!
“Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.”-Ps84:11.
Nu pot să mă tem când Domnul mă copleşeşte cu atenţia Lui, când strada vieţii mele e inundată de razele Soarelui Dreptăţii, când tot ce mă-conjoară, vorbeşte Voia Lui, când Cerul răsună de proclamarea Cuvântului Său, când cântece de veselie acoperă valea inimii mele, când Răsplătirile intră în pas de defilare în cetate…
Mă simt copleşită şi ştiu că toate acestea sunt pentru mine. În iubire nu este frică.
Mă onorezi cu iubirea pe care mi-o porţi şi fiecare părticică din mine Te adoră! M-aplec înaintea Ta şi îţi dau Slavă! Inima mea se încântă dar şi se înfioară în faţa Maiestăţii Tale! Sunt iubită de Domnul Universului! Ce aş putea să mai aştept??
viziune credinta dragoste
azi am invatat sa iert chiar si pe cei ce nu iti vor binele....
O viata noua
o viata noua....viziune credinta dragoste.....
...azi am invatat sa iert chiar si pe cei ce nu iti vor binele....vreau o viata noua....!!!